Rus – Ciocota pe duse – (VIDEO-Galerie FOTO)

Rus – Ciocota pe duse – anul 1999 (VIDEO)

Rus – Ciocota pe duse – anul 2011  (Galerie FOTO)

Rus – Ciocota pe duse 2012 (VIDEO-Galerie FOTO)

Rus – Ciocota pe duse – anul 2013 (VIDEO-Galerie FOTO)

Rus – Ciocota pe duse – anul 2014 (VIDEO-Galerie FOTO)

Rus – Ciocota pe duse – anul 2015 (VIDEO-Galerie FOTO)

Rus – Ciocota pe duse – anul 2016 (VIDEO-Galerie FOTO)

Rus – Ciocota pe duse – anul 2017 (VIDEO-Galerie FOTO)

Rus – Ciocota pe duse – anul 2018 (VIDEO)

Rus – Ciocota pe duse – anul 2019 (VIDEO)

Pe cât de unic pe atât de impresionant. Obiceiul poate fi întâlnit până în ziua de astăzi numai în comuna RUS din judeţul Sălaj. Faima straniului obicei a depăşit graniţele patriei, fiind intens mediatizat în ultimii 15 ani atât în plan naţional cât şi internaţional.
Încă de la începutul postului Sfintelor Paşti oamenii selectează  ouăle de găină după metode numai de ei ştiute şi le păstrează în făină de mălai în locuri răcoroase. În ajunul sărbătorilor pascale fiecare sătean vopseşte minim 100 de ouă, de regulă în coji de ceapă, care dau un pigment natural şi nu deteriorează coaja oului. De la selectat, vopsit şi împărţitul ouălor pe categorii de ’’putere’’ sătenii parcurg un întreg ritual. Cei mai vestiţi în această iscusinţă poartă numele de ciocotari şi sunt bine cunoscuţi în sat mai ales în ziua de Paşte.
În fiecare an de Paşte, după slujba de la biserică oamenii se aduna în faţa lăcaşului de cult şi încep măcelul. Regula este simplă: participa numai ouăle de găină, iar oul mai puternic pe lângă faptul că îl sparge pe cel mai slab, îl şi capturează. Există două feluri de confruntări.
Prima are loc între două ouă întregi, când se disputa zona mai ţuguiata a oului, numită cap. Cel care are oul mai slab poate da învingătorului şi alt ou, nu neapărat cel folosit în competiţie, pe care-l scoate de regulă din coşarca aranjată cu ştergură şi spart în confruntările anterioare.
A doua confruntare, un fel de ’’finală mica’’ se petrece între doi ciocotari cu ouăle sparte doar în cap. Aici miza se muta pe zona mai bombata a oului, numită fund.
Cu ouă bine alese şi nu foarte multe la număr un ciocotar priceput poate sparge şi adduce acasă zeci sau chiar sute de ouă.
Microbul acestor întreceri este mare, şi odată inoculat da mari bătăi de cap celor pricepuţi în alesul ouălor. Nu de puţine ori au fost cazuri când ciocotarii au rămas fără ’’munitie’’ în ziua de Paşte şi au plecat acasă pentru a vopsi altele, chiar în ziua marelui praznic.
Slăbiciunea românilor din Rus pentru ouăle vopsite a fost exploatată de către evreii comercianţi în perioada antebelică. Bătrânii satului îşi amintesc şi astăzi cum aproape pe fiecare uliţă a satului evreii aşteptau la poartă cu ouă vopsite gata de vânzare, pentru a fi cumpărate de românii rămaşi fără ouă, dornici de o nouă confruntare şi de ce nu, de o nouă revanşă!
Obiceiul este unic, nefiind întâlnit nici măcar în satele învecinate. Modul în care a început, evoluat şi păstrat până în zilele noastre rămâne o enigmă dar mai ales o mândrie pentru oamenii din Rus.

Mircea MUREŞAN