Localitatea Ileanda este străbătută de râul Someș, râu care a atras de-a lungul lui formarea unor așezări omenești. Primele locuințe erau mici, doar câteva case risipite cu puțini locuitori, ocupația lor fiind agricultura. Aceste așezări începând cu secolul al XIV-lea au fost locuite de diferite popoare migratoare predominând elementul slav, astfel au rămas în vocabularul limbii române cuvinte de origine slavă, ca de exemplul Ileanda însemnând coastă, spate de deal. Primele date despre satul Ileanda datează din anul 1350, când se numea Ylandmeze, cu semnificația de câmpie, șes, având legătură cu faptul că era așezată lângă Someș, în regiunea numită: Buruieni.
Din cauza inundațiilor dese și a năvălirii turcilor și tătarilor, acest sat s-a stabilit pe valea îngustă a Ilenzii, unde locuitorii erau mai protejați, zona fiind înconjurată de dealuri. Ileanda a luat naștere ca o localitate închegată între anii 1465-1467, cunoscută oficial sub denumirea de Ilonda. Regele Ioan al II-lea, în anul 1567, câștigă Cetatea Chioarului cu proprietățile: Șasa, Săcătură, Măleni, Dolheni, Perii Vadului, Ileanda, toate acestea le donează stăpânului Cetății Chioarului: Hagymasi Kristof, devenind, astfel, din 1590 moșii impozabile. Din anul 1597 Ileanda trece în stăpânirea domnitorului Ioan Șoltuț, fiul cneazului Petru, iar în anul 1603 aparține de palsa Glod. În acest timp jumătate satul a fost incendiat din cauza jafurilor comise de trupele lui Basta, cealaltă jumătate a fost părăsită, locuitorii refugiindu-se în păduri. În această perioadă, satul va primi o altă denumire, din Ilonda în Ileanda Mare. Condițiile istorice, sociale și economice ale vremii au stat la baza unor transformări ce au avut loc în regiunea Transilvaniei. Astfel, prezența nobilimii maghiare în zona noastră a determinat și existența unor proprietăți ce au aparținut maghiarilor.
De-a lungul timpului,comuna Ileanda și unele sate aparținătoare au fost moșii ale diverșilor nobili maghiari, înmulțindu-se numărul jelerilor. În anul 1662 situația țăranilor devine tot mai grea. În urma efectuării unui recensământ în această perioadă s-a stabilit un număr de 17 iobagi, care trăiau ascunși în sat, deorece erau urmăriți pentru neplata impozitelor. Din documente mai vechi reiese că, începând din 1684, timp de 6 ani, sub teroarea trupelor lui Condeș, care și-au instalat tabăra pe teritoriul acestei așezări, locuitorii s-au împrăștiat prin păduri, iar alții s-au retras pe pârâul Pleșeni construindu-și colibe. La reîntoarcerea în sat, înainte de anul 1700, oamenii nu mai ocupă vechiul loc, ci își construiesc satul de-a lungul văii Ilenzii, între dealurile: Ciuha, Dreahotă, Comarnic, Peștioara, Tisa. Majoritatea românilor fiind iobagi erau obligați să plătească anumite impozite, astfel duceau o viață foarte grea. Ocupația de bază era agricultura, păstoritul și arderea varului. Între anii 1756-1757, în urma răscoalei din Transilvania, armata și-a stabilit tabăra în Ileanda, astfel satul devine sub stare de asediu. Urmează o dezvoltare socială și culturală a satului, în anul 1787 se reorganizează centrul poștal, iar ca mijloc de transport pe drumul de comunicație dintre Dej și Baia Mare, se folosea poștalionul.
Până în anul 1832, satul aparținea grofului Teleki păstrându-se din tată în fiu. Din documente reise că în anul 1838 existau în sat 22 de familii plătitoare de impozit, 61 de familii scutite de impozit, dintre care 79 erau analfabete, 4 care știau carte; în funcție de naționalități: 81 de familii erau de români și 22 familii de maghiari. În anul 1866 erau proprietari în Ileanda mai multe familii, printre care: Doda Ianos, Preda Iosif, Beșe, Bude, Butuza, Faur, Ghețe, Ghițiu, Hossu, Chifor, Lazăr, Moritz, Naghi, Peter, Petroveanu, Pop, Toma, Ghiran, Coman și Fazekaș. Ia ființă în anul 1850 postul de jandarmi, iar Ileanda devine centrul de plasă în anul 1865, având Pretură și Judecătorie. Biserica a avut un rol important în dezvoltarea culturală, apoi preluând această funcție școala. Primele școli erau confesionale, iar din anul 1861 devine instituție de stat cu predare în limba maghiară până în anul 1919 când limba de predare era limba română. În sat existau 4 biserici: două românești, două maghiare și o sinagogă pentru evrei, demolată în anul 1961.
Lupta pentru libertate și unitate națională a tuturor românilor din Ardeal se resimte și în Ileanda, deoarece Teodor Mihali, deputat în parlamentul budapestan avea centrul de circumscripție în localitate. Prezența evreilor în Ileanda își pune amprenta pe dezvoltarea economică a satului prin activitatea comercială a acestora. După 1944 apar construcții noi, se repară poduri, au loc modernizări. Între anii 1952-1956 au avut loc multe înfăptuiri, cum ar fi sediul Poliției, blocuri pentru locuit, noul sediul al Poștei, spital, magazine, farmacii, ateliere de reparații, cabinet stomatologic și altele.
Ileanda este un sat cu o istorie crudă pe care ar trebui să o cunoaștem toți locuitorii acestei așezări și, mai ales, să apreciem rolul fiecăruia în ceea ce privește efortul depus în evoluția localității noastre. ( Ileanda-vatra strămoşească-profesor Doina Popovici)
Mirela ONIGA
Erori in aceasta scriere.Sediul postei de azi.sediul politiei actual,,blocurile de locuinte,sediul ocol silvic,aductiune apa din Peseni,centrul de retele electrice,investitiile coop.zonale de consum,asfaltarea centrului de comuna,ingrasatoria de miei de la Dabaceni,podul peste vale din fata ocolului silvic Ileanda,impietruirea Dj. spre VIMA ,toate podurile peste Vale si regularizarea Vaii ileanda-toate si multe altele sau facut dupa inundatiile din 1970 si pana in 1980 .Tot in aceasta perioada sa constuit si Unitatea de Tratament Balnear din BIZUSA Anii i1952-1956 nu-si au temeinicia,sa fie mentionti ca ani de avant economoc.
Articolul original se referea la revitalizarea comunei, la revenirea ei dupa o perioada istorica lunga si grea si nicidecum nu se vroia a se compara cu ce s-a infaptuit ulterior, in anii comunismului sau a zilelor noastre insorite, cand conditiile de progres nu depind decat de cei care locuiesc teritoriul. Doamne ajuta sa citim numai articole pozitive in continuare si fiecare primar al comunei sa treaca aici in “agenda” realizarile din perioada sa de conducere, ca peste generatii sa se stie cand si ce s-a cladit in comuna!