Şimleu Silvaniei – Monografie

Simleu Silvaniei 2Descoperirile arheologice făcute pe teritoriul administrativ al orşului au scos la lumină un bogat material ce a aparţinut civilizaţiei Metanasta Jazyg. Două tezaure formate din piese de aur descoperite la Şimleu, datate din secolul al V-lea, se află în prezent expuse la muzeele de istorie din Viena şi Budapesta.

Localitatea a fost atestata prima dată documentar în anul 1251, când, într-un act emis la Alba-Iulia, se aminteşte de Vathasomlyowa, prima denumire cunoscută a localitaţii; în 1429 devine târg şi este cunoscut sub denumirea de oppidum Somllyo, iar la 1854 este cunoscut ca Szilágy-Somlyó.
Istoria medievală a Şimleului este strâns legată de familia Báthory, familie princiară, care a jucat roluri importante în istoria transilvăneană. Cetatea Şimleu intră în posesia familiei mai sus amintite în urma căsătoriei lui Báthory Lászlo cu Medgyesaljai Anna, în anul 1351.
Cetatea Şimleului a fost de-a lungul istoriei reşedinţa principilor ardeleni din familia Báthory, fiind teatru de război pentru armatele turceşţi, care în anul 1660 au incendiat oraşul. A fost şi un centru important, vizat de răsculaţîi curuţi şi locul de unde generalul Iosif Bem a pornit, în anul 1848, acţiunile militare pentru ocuparea oraşelor de pe Someş: Jibou, Dej şi Cluj.
După 1817, Şimleul devine şi un centru al intelectualităţii româneşti, găzduind o şcoala primară româneasca, vicariatul greco-catolic, departamentul sălăjean al Astrei, tipografia româneasca Victoria etc., aflându-se sub semnul marelui cărturar Simion Barnuţiu. Aici s-a construit în 1916 localul gimnaziului romano-catolic  în care s-a deschis primul liceu românesc din Sălaj, în anul 1919.

Lasă un comentariu