Stihiile naturii au dus la hotărâri nebănuite în Fântânele. După o grindină căzută în urmă cu aproximativ două secole, toţi sătenii laolaltă cu preotul au prins jurământ în faţa lui Dumnezeu să nu mai lucreze pământul în ziua de vineri a săptămânii. Jurământul este ţinut cu sfinţenie până în ziua de astăzi. Nu ştim ce s-ar întâmpla dacă vreun om din sat ar ieşi din rânduială, deoarece până în ziua de astăzi nimeni nu-a îndrăznit să-l încalce.
”O gheaţă cum nu s-a mai văzut a căzut din cer peste sat pe vremea bătrânilor noştri! Nu a mai rămas nimic verde pe hotarele Iepei, toată frunza de pe copaci a fost la pământ!”
Sunt cuvinte auzite la tot pasul şi bine înfipte în memoria colectivă a localităţii, chiar dacă au trecut veacuri de la cumplitul eveniment. Descrierile cataclismului încă mai stârnesc fiori. Grindina căzută într-o zi de vineri a distrus absolut tot ce a prins în cale iar satul a rămas fără bucate(cereale). Spaima oamenilor a fost imensă. Disperaţi de necazul că nu vor putea trece iarna şi vor muri de foame, sătenii au recurs la cele mai drastice măsuri de supravieţuire. Vitele au trăit până în primăvara următoare cu paiele luate din acoperişul caselor iar oamenii au îndurat o iarnă cruntă cu nevoi mari, la un pas de foamete. Cu mic cu mare, toată suflarea satului s-a prins în faţa lui Dumnezeu prin jurământ făcut în biserică împreună cu preotul de atunci că nu vor mai merge la lucrul câmpului în ziua de vineri a săptămânii.
Jurământul străvechi a dat roade. Calamităţile au ocolit satul de atunci. Chiar dacă au mai fost ”vremuri grele” cum sunt numite intempriile violente în sat, grindina nu a mai păgubit în totalitate munca oamenilor. Astfel, ziua de vineri este sfântă în Fântânele. Munca pământului este lăsată deoparte iar ocupaţiile oamenilor sunt altele: Mersul la târguri, jocul cărţilor sau repaus total ca într-o zi de duminică.
Jurământul ţine aproape două luni în fiecare an. Este interzis să te apropii cu sapa, furca, coasa ori alte obiecte tăioase de pământ din momentul în care este gata semanatul de primăvară şi până la apariţia primului snop de grâu pe câmp. Dispense şi abateri nu prea există, regula în astfel de prinsori fiind categorică! ”Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”!
Neobişnuitul obicei a atras atenţia şi posturilor naţionale de televiziune TVR şi RealitateaTV. Materialul video de mai sus a fost realizat în anul 2000 şi difuzat la rubrica ‘Viaţa satului” a postului public de televiziune prezentat de regretatul actor Şerban Ionescu.