Sau ”Gura târgului”! Aici este ”centrul universului” pentru ruseni. Este principala intersecţie din sat, iar într-unul din colţuri funcţionează şi cârciumele.Dacă vrei să ştii ce se întâmplă prin sat nu trebuie să te agiţi mult. În ”Gura Uliţei” afli tot ce mişcă, mai ales dimineaţa când oamenii trec pe aici din toate direcţiile spre lăptărie sau la ”una mică”. Bineînţeles că orice informaţie este preluată ”pe surse” şi trimisă mai departe prin viu grai.
galerie foto 2012
Gospodinele din Rus fac de sărbători cele mai ”trăznite” prăjituri. Pe mesele lor, în locul celebrelor haioşe, cornuleţe cu silvoiţă sau turte cu broză(bicarbonat) îşi fac locul cele mai noi reţete, luate evident din revistele de profil. Până şi celebrele pancove(gogoşile), străbunicele prăjiturilor de astăzi, au dispărut din meniul dulcegăriilor de sărbători.Sălăjencele de pe Valea … Read more
’’Nu este casă în sat unde să nu intre Moşuţii’’ spun localnicii! Anul Nou nici nu vine până nu se aud flişcăiturile, gorduna şi ceatăra!’’
Primele informaţii despre comuna Rus, care atestă o aşezare omenească, sunt din neoliticul superior. Este vorba despre un depozit de bronz datat din perioada hallstatului timpuriu, descoperit în condiţii necunoscute undeva în jurul anului 1864.
Obiectele găsite în locul numit ’’Şesul lui Măican’’ pot fi văzute în Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj Napoca. Două celturi, o psalie, o falera cu tortiţe, un inel sau un ac cu gâtul umflat, sunt câteva din obiectele preistorice găsite aici. În epoca romană localitatea făcea parte din provincia Dacia, aflându-se în zona sistemului de apărare romană dintre Tihau şi Căşei. Vremurile foarte îndepărtate au lăsat în urmă şi legenda unei cetăţi, despre care orice localnic poate pomeni. Edificiul ar fi fost lângă Dealul Runcului, în fundul unui pârâu ce poarta şi astăzi numele de Pârâul Cetăţii.
De la prima atestare documentara, în anul 1325 când denumirea satului era Symisne, de la valea ce curge şi astăzi prin hotarul satului dinspre localitatea Şimişna şi până la începutul secolului XIX în monografia lui I. Kadar, sunt menţionate mai multe familii de iobagi. Cele mai cunoscute nume se păstrează şi astăzi: Rafa, Bora,Pop, etc. Potrivit aceleiaşi monografii la începuturi satul ar fi fost amplasat pe malul drept al râului Somes pe platoul numit Rafeni. Aici a existat o aşezare omenească până la 1630 iar în 1781 se afirmă că Rafenii au aparţinut întotdeauna de Rus.
O legendă bine păstrată în memoria colectivă pomeneşte de un etnic rus, ce ar fi trecut râul pentru a căuta lemne de răchită bune de coveţi ( vase mari cioplite din lemn). Ar fi găsit un loc de stabilire şi ar fi întemeiat localitatea.Această legendă explică mai direct numele localităţii, de Rus.
Perioada 1713-1714 aduce odată cu menţionarea impozitelor o statistică mai clară. La aceea vreme în sat erau înregistraţi 10 jeleri, 4 iobagi şi 2 familii nobile, în total 80 de suflete. La începutul recensământului întocmit de habsburgi în anul 1787 numărul oamenilor în sat era de 603 iar populaţia majoritar româneasca. Ţărănimea era aservită şi apare scindata în pătura iobagilor (posesori de sesii –de pământuri date în folosinţă) şi pătura jelerilor (acei ţărani ce nu aveau pământ şi trăiau din munca braţelor pe moşiile nobililor).
Localitatea Rus de la începuturi şi până astăzi a avut o populaţie compact româneasca ce şi-a păstrat nealterată fiinţa naţională în ciuda cruntelor şi îndelungatelor asupriri străine.
Localitatea Rus-File de istorie
Autori: Onorica MUREŞAN şi Ana-Maria MUREŞAN
